Istoria polistirenului

1839 – Farmacistul german Eduard SIMON din Berlin a descoperit, prin distilarea unei rasini (storax) provenita de la eucaliptul Liquidambar Orientalis, o substanta uleioasa – un monomer pe care l-a numit styrol.

Dupa cateva zile, monomerul obtinut s-a oxidat in contact cu aerul, substanta pastoasa denumind-o oxid de styrol, sau styroloxid.

1845 – Chimistul englez John BLYTH si chimistul german Wilhelm von HOFMANN au transformat anaerob styrol-ul in metastyrol.

1866 – Chimistul francez Marcelin BERTHELOT a demonstrat ca transformarea styrol-ului in metastyrol este un proces de polimerizare.

1919 – Chimistul german Hermann STAUDINGER (1881-1965) a demonstrat ca prin incalzirea styrol-ului se produce o reactie in lant din care rezulta macromolecule de polystyrol (polistiren).

1931 – IG Farben incepe productia de polistiren in Ludwigshafen, Germania, iar in anii 40’ inventează reactorul-nava pentru producerea spumei de polistiren.

Anii 30’ – SUA cere companiei din industria chimica DOW Chemicals sa gaseasca un material sintetic, usor si in stare sa pluteasca, pentru a inlocui pluta din care se faceau vestele de salvare ale pilotilor de pe portavioanele din Pacific. Acestia descopera spuma de polistiren – polistirenul extrudat.

1959 – Compania americana KOPPERS din Pittsburgh – Pennsylvania, dezvolta utilizarea spumei de polistiren ca material de constructii.

Anii 50’ – Gigantul german BASF incepe productia de polistiren expandat.

Anii 60’ – In Romania incepe productia de polistiren expandat la Combinatul Chimic Borzesti.